Poeseea Corneliei Păun
de Noul An prin Noian....
La un așa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei și vă îmbrățișează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunității din sacra hermeneie a Feminității Lumei lumenilor lumii.
Aș fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aș exalta la așa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.
Aș fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsație senzorială!
prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
orații horații- Divinații.
Așteptăm în doime A Treia Ninsoare...
Mirajul ia trup și devine atingere, îngere.
Ne recunoaștem decând lumea!
poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre temperatură
- poezii despre păuni
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre imunitate
- poezii despre gură
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.