Rochia albă de nuntă

Veşmântul de nuntire cu Mirele Sfânt
Îl ţes din in subţire îngerii, prin Cuvânt.

E un veşmânt eteric, duhovnicesc,
Din aur alb feeric: unicul strai ceresc!

Ştim, soli de aer, din Împărăţie,
Ce migăloasă e o broderie!...

Atâtea nopţi să ţeseţi, să brodaţi
Cu degete trudite, ochii înrouraţi:

Din aur de Ofir, -ce rar filon în noi-
Ţeseţi fire de iubire, în război;

Lacrimi adunaţi, în ruga din zori
Şi perle brodaţi pe straiul uşor:

Floarea patimii, din dorul inimii
După desăvârşirea Treimii...

Şi-apoi, ne-aţi vegheat şi ce ne-aţi mustrat
Că veşmântul alb, ades, l-am pătat

Cu drag de pământ şi vorbe de clacă
Şi Regelui Sfânt, nu o să-I placă.....

Viaţa mea, ca haina, de îmi e sfinţită
De Mirele drag, eu voi fi răpită!

Amin!

poezie de Marinau Daniela
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!