Trece iubirea
In rochii de matase si dantele trece fredonand iubirea
Si-o strig, o chem indurerat jalnic cu privirea
Alerg s-o prind, s-o strang cu puterea gandului
Ii fac semne disperat sa se opreasca-n poarta sufletului
Dar nepasator dispare in ghemotoacele cetii pamantului
Cad in genunchi ingandurat, privind a ei pufoase urme le sarut
Si trist visez la ziua de maine.
poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Andreea Tala. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.