Călăul
Se vaietă românul că cică e furat
De hoți externi, interni, extratereștri
Și calcă în aceliasi străchini, regulat
Când ese să-și aleagă Doamnele ferește...
Se vaietă românul că cică e vândut
De douăzeci de ani de la cizmar încoace
Aevea visul celor proști și celor mulți
S-a transformat într-o iluzie rapace...
Se vaietă românul că cică e trădat
De când se știe că-i și el o națiune
De domnitori, de regi, de președinți de stat
De toată scârboșenia din lume
Se vaietă românul că -s rușii vinovați
Bulgării, nemții, ungurii, evreii
Și după cea călcat în propriul rahat
Și-l pune cu mândrie-n fruntea Țării...
E numai vaiet de la Tisa pân-la Nistru
E numai jale și nevoi și săracii
Va spun cinstit -de-ași fi eu Prim-ministru
Ași împleti din voi frânghii peste frânghii
Și v-aș impune să munciți, creindu-vă condiții
Din zori și până-n negrele chindii
Dar ce să fac cu conștiința comunistă
Mai vie -n voi decât Hristoșii cei mai vii?!!
Alege ea aceea ce aveți
Și nu aveți și niciodată no să fie
Un om cinstit la cârma țării românești
Când necinstita-i conștiința României!!!
Și -atîta-i tot ce am voit să spun
Ce -a încăput pe-un petec de hârtie
Visându-mă și-n togă de tribun
Și de călău al conștiintei României...
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.