Miros de coasa
E amurg si mai raman
Langa foc si amintire,
Ma adun din risipire,
Si incep sa cant pagan.
A fi fire si nefire,
Nu mai stiu ce mai ingan,
Umbla cineva la fan,
Simt venind miros subtire.
Taie cineva lucena,
Cu o coasa veche, grea,
Ca si cand si-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.
Parca-as sta, parca as pleca
Parca sunt altcineva.
poezie celebră de Adrian Păunescu din rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.