Și știu că-ncet, încet mă sting...
Și știu că-ncet, încet mă sting,
Mă prăbușesc ușor în ring,
Voi încerca din nou să strig
Că în genunchi vreau să înving.
Și știu că-ncet, încet mă duc
Sub brazda lungă fără plug,
Cu oasele mele să ung
Țărâna pe care-o străpung.
Și știu că-ncet, încet dispar
În lumea fără de hotar
De aceea ție-ți las în dar
Iubirea mea de chihlimbar.
Și știu că-ncet, încet voi fi
Chiar urma ce va părăsi
Și gestul sacru de-a iubi
Și îndrăzneala de-a mai fi.
Și știu că-ncet voi fi pe prag
O amintire celui drag,
De-aceea vreau să mă retrag
Să dorm sub umbra grea de fag.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.