Apusul
Copacii goi, copacii întunecați,
Stau aplecați într-un cerc desenat
Și ziua și noaptea au cântat
Un bocet, îngreunat.
Cerul, plânge și el,
Că soarele l-a supărat,
Lăsându-l singur, împovărat
Soartă nebună ce ești!
Joci cu sufletele blegi,
Povestindu-le povești,
Sugerându-le că-s regi!
Viață, viață, eu la tine mă refer
Luminează-mă, tu ce preferi?
Să alungi demonii albi!
Pentru a mă năpusti-n păcat?
Suflet, suflet nu te m-ai chinui,
Zboară, nu te m-ai gândi,
Totu-i trecător...
Vremea a sosit,
Ascultă, ascultă atent
Se aude goarnă
Tu pleci?
poezie de Gabriela Spătaru (6 aprilie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre supărare
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre monarhie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.