Am uitat
Am uitat să fiu deștept
Pentru-o zi ori pentru-o viață
Cât înmărmurit aștept,
Albe, brațele-ți de gheață.
Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre viață
- citate de Nicolae Labiș despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre inteligență
- poezii despre gheață
- citate de Nicolae Labiș despre gheață
- poezii despre alb
- citate de Nicolae Labiș despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.