Bogata de Jos - Ogrădeasa și Zgleamăn
mă strecor și eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-și desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea și
surâsul de iarbă bine primit
ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
amenințând cu udatul stratul de priviri
din ulițele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc
nu uit
aroma aceea sălbatică de căpșuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi pășteau
iar eu culegeam căpșunii vara de pe pășune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlnești
și nici
mireasma pomnițelor de pădure
nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi pășteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire
la Ogrădeasa
oile vin
iar pe pășune
să se adune
la iarba cea grasă
și atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure
Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniștite
până la tufe
pe lângă mușchi
și umbra cea deasă
de tufe lăsată
în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă și pași de tufe și umbre
pâraie de vis
și-un câmp deschis
doar pentru oi
gingașe de soi
mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
și umbre ciudate
de spini înțepate
pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n pășune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită
pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
lucește-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaște
și cine o paște
la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
și azi doar mă uit
la ce a fost
o dată
îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-și cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la țară auzi
melodia aceea
cântată cu foc
pe Imașul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ți simțurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori șuieratul lui prin păiuș
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ți aduceau ziua pe degete
înflorindu-ți liniștea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca și un potop peste imaș
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o
de melodia aceea venită din alte sfere
să ne surprindă simțurile fiecăruia și să ne îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca și satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ți fură și ființa și auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ți și mintea și mersul
Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a pășunii tu însuți s-o simți
când picuri de ploaie îți cad pe obraz
și oile vin mai pe aproape
pașii urmându-ți
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari
pe-acolo
copil fiind am pășunat
oile satului
așezându-mi pașii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îți surâd
acoperindu-te cu gingășia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioșie cum pasc de le auzi și suflul și orice mișcare
Ogrădeasa și Zgleamănul
e strigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă și râpi
când soarele arde și căldura toridă
te-nmoaie
și la apă te duce s-o sorbi cu nesaț acolo-n pășune
din izvoare curate
de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetățaua Vadului
Armata
de la Vad și Bogata
și-n stânga Cetățelei
peste Someș se vede până departe Câțcăul cu dealurile și pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porți
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ți fac zâmbindu-ți toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n liniște-ți paște
Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa și Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
și bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii și ochii mângâindu-ți cu jind
acolo
pe coama dealului
simți
adânc tu simți bătaia vântului dinspre Bortă
Jii și Poeni
și coasta aceea piejișă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îți soarbe pe lame de vânt și pași de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imașul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaș ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele și luna
ne mângâiau pe frunte și pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopții
și nopțile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingășie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porți
imaginându-ți că tu însuți spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag și astăzi le porți în tine însuți
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina și-n Pustă
în Deal sau în Lorniț
Ogrădeasa și Zgleamăn
La Bortă și-n Dosu Răcii
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre oi
- poezii despre aripi
- poezii despre Transilvania
- poezii despre vânt
- poezii despre sat
- poezii despre nori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zbor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.