Uragane
Smei cu limbi de foc prin nori se svârcolesc,
Demonii setoși sorb apa din ocean;
Alizee se transformă-n uragan,
Țărmurile mor sub apele ce cresc.
Pare-se că ruga către zei e-n van,
Oamenii sunt răi, ei nu se mai iubesc,
Dar a cere milă nu mai contenesc
Și calvarul le revine an de an.
Crude zeități s-aruncă în valuri
S-ajungă în miezul Terrei și-n nadir,
Despoți stăpânitori acelor locuri,
Când a lumii viață-i prinsă de un fir.
A trăit planeta ani... milioane-n șir,
Nu mai fie uragane, doar zefir!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.