La ora poeziei
La ora poeziei
conjug verbul limbii române
să-mi fie martor
împerecherii de cuvinte -
poame coapte
cu sâmburi cât gonadele,
metaforele juisează versul,
o bucată de adevăr
cu dinții sparți
își face loc în față,
rimele se-aleargă și se-mping
la margine de vers, ideea
ca o dâră
se prelinge iradiind lumină.
E un du-te vino de sensuri
ce se întregesc în tine, cel care
în gând rostești sfios
această sarabandă de sunete și har.
poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre ore
- poezii despre metafore
- poezii despre lumină
- poezii despre limba română
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.