Ecouri strivite
... Port în sufletul meu
Limbile de foc ale dragonului azuriu
Încolăcindu-se în ritmul păsării Phoenix.
Incandescente, fluvii fumegânde,
Mă cuprind sadic, storcându-mi vlaga din mine.
Simt ucigaș trăirea fizică prin exterior,
Ca pe o povară, incomensurabilă
Cu sentimentul libertății absolute,
Și numai în aceste momente,
Spațiile imaginației mele
Se strâng vijelios într-o sferă fără granițe,
Dar insignifiantă față de măreția veșnică a gheții...
......................................................
Cobor acum, printr-o supremă sforțare
În adâncurile vulcanului,
Și mă ustură lacrimile de foc
Ale destinului.
Nu, nu voi putea lupta cu el,
E prea mare și mândru,
Acest dragon de aburi și flăcări...
În lumina irișilor lui azurii,
Puterile mele se topesc nebunatic
Și-n vânt se destramă vijelioase
Acoperind întinsuri fără de margini...
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leonard Sandor. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.