Fiul plumbului (1)
Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur ești singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o șampanie se agită
toți copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul și moartea dispare
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.