Calificat speranță
De ce-i credința în sublim?
Că ochiul meu îl atestează
Și orbi n-am ști ce să iubim...
Atunci, urâtul cum cutează?
Deci dacă este și urât,
Înseamnă că-i dorit urâtul...
Aș vrea să știu de cine, cât?
Și de-i mai mult... Mai mult de cât-ul?
Că este și neobservat,
Trecut fără vreo importanță,
Cel mai puțin de timp uzat...
O fi el acul de balanță?
E adevărat?... El e... o speranță?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.