Mă rog la Dumnezeu, măicuță
Mamă, ai lăsat doi ochi să plângă
în tindă, pe lăvicer.
Cu capul pe mâna stângă,
cu dreapta-întinsă spre cer.
Te chem ca să-mi fii aproape,
să m-alini când dau de greu.
Te-aștept în fiecare noapte
să vii la căpătâiul meu.
Am sufletul plin de durere
c-am rămas singur, stingher.
În visul nopții văd himere
de când tu ai plecat la cer.
La tine, mamă-aș vrea să zbor,
dar aripile mi-s frânte.
E sufletul meu plin de dor,
cum plin de piatră e un munte.
Din toată inimioara mea,
mă rog la Dumnezeu, măicuță,
Pe veșnicie, El să-ți dea
grădina raiului, căsuță.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.