Pe o strada,un copac,o nevoie
ai grijă de ea
mi-e frică
dreptul la greșeală, prietene
la tine în viață
l-am substituit.
te-am făcut versiunea poruncilor
meselor în oraș, târzii și necurate.
am strâns rugi pentru tine,
împachetate două câte două
am spălat eu rufele
te-am adormit.
liniștea nu-i colectivă
îți lovește adevărurile cu fața rotundă
te adulmecă
te contrabalansează
îți roade încheieturile.
e baza mea
și ce iubesc la tine.
poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.