O poveste ca toate povestile
vezi e ca și cum am tăia drumul acesta în două
și-am rămâne fiecare cu câte un capăt în mâini
în fața noastră s-ar deșira infinitul cu aripi în zdrențe
ar pieri încet visele neluminate, ascunse în căușul palmelor tale
între noi s-ar așterne o zi fără cuvinte ca o pojghiță de gheață
nu m-ai mai întreba de ce mâinile mele sunt reci
și-atunci depărtarea nu ni s-ar mai strecura în vene
ca un fir subțire de sânge străin
am zâmbi suspendați între semne
inutilelor poduri oarbe de apă
nici măcar durerea nu ar mai putea trăi pentru noi
dar taci
era doar o poveste ca toate poveștile
poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Bianca Goean. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.