Prefață pentru Notă de sinucidere - Volumul XX
Am devenit de curând familiar cu felul în care
Pământul se deschide și mă-învăluie
Ori de câte ori îmi scot câinele la plimbare
Sau cu muzica aceea galopantă și confuză pe care-o face vântul
Atunci când alerg după autobuz.
Așa au ajuns lucrurile.
Iar acum, în fiecare noapte număr stelele
Și în fiecare noapte obțin același rezultat.
Iar când nu se ivesc pentru a fi numărate,
Număr găurile lăsate de ele.
Nimeni nu mai cântă.
Astă noapte m-am apropiat în vârful degetelor
De camera fiicei mele și-am auzit-o
Vorbind cu cineva, iar când am deschis
Ușa nu era nimeni acolo....
Doar ea în genunchi, privindu-și
Mâinile încleștate.
poezie de Imamu Amiri Baraka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Imamu Amiri Baraka. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.