Si sa fie iarna
arunc plictisit
bucăți din scrisorile noastre
în coșul de gunoi
din mijlocul camerei
încet începe să plouă
cu zăpadă
și dintr-odată
simt că aș vrea să dorm
o mie de ani
cu capul în brațele tale
și să fie
iarnă
poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.