Cerșetorul de ocazii
În mileniul nostru aspru unde-i soarele torid
Cerșetorul de ocazii de-un bătrân e-ndrăgostit,
Urcă-n trenul conștiinței, jură că n-are picioare,
Degetele de la mâini sunt întoarse către soare,
Ochii sunt cruciți, cu dânșii cercetează stelele
Când adorm în tren bătrânii, uitând portofelele...
Numai că bătrânul nostru, coborâtor de pe munte,
Dur și aspru, prefăcut, gândurile își ascute,
Nu adoarme, dar se face că-i în lumea lui Moș Ene,
Cerșetoru-i ia bănuții și-i ascunde în izmene.
Moșu-i pune stânga-n gât și cu dreapta-l nimerește
Unde banii i-a ascuns. Toată lumea se trezește.
Cerșetorul de ocazii vrea sa fugă, cale nu-i,
Trenu-aleargă peste șine cu viteza calului,
Apoi fluieră, nechează, de durere cerșetorul,
Fiecare răsucește, ba o mână, ba piciorul,
Plin de lacrimi și mânie încă varsă-njurături,
Pe spatele lui scrie: ești parlamentar, să furi?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.