Ca o îmbrățișare fără atingeri
am câteva singurătăți cărora
nu le-am pus niciun nume
uneori le privesc îngăduitor
știu că și ele mă privesc
și ne zâmbim acut
e ca
o îmbrățișare fără atingeri
cu multă indulgență
irosită degeaba
ba
mai și atingem întunericul
cu câte-o privire doar
doar ne vom șterge urma
prinsă între
răsărit și apus
deși
mi-e dor de o nouă iubire
ca de o primăvară risipită printre ploi
trupul meu risipit printre lacrimi
poartă aroma unei alte zi
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre toleranță
- poezii despre singurătate
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.