O noapte albă
Cozile de zmeu se aprind
vântul schimbă forma focului
noaptea în care ai albit
a fost o noapte albă
ai vrut să dărâmi peretele cu palmele
însă piatra și mortarul s-au împotrivit
ai scris pe varul proaspăt
mesaje pentru cei de dincolo
dar nu ai primit nici un răspuns
ai ros fiece literă cu unghiile
spunând rugăciuni
în limba celor ce se rugau dincolo.
Când ți-ai lipit urechea de perete
ai auzit cum răbufniră una după alta
ușile trântite la plecare
nimeni nu rămăsese dincolo să te aștepte
nimeni nu te-a strigat pe nume
n-avea rost să mai stai aici
cu ochii larg deschiși.
Cât a fost noaptea de lungă
ai privit peretele
apoi ai trecut prin el.
Oglinda de dincolo ți-a arătat
varul din păr
o mână albă
s-a ridicat și a cules
fărâmele de tencuială de pe umerii tăi
coșul cu petale de trandafir s-a răsturnat peste un licurici.
poezie de Tamara Zub
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tamara Zub. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.