Sperietoare, desuetă legendă...

... stau înconjurat în lanul de spice
de gloanţele-boabe în vârfuri de bice...
sunt pus ca să sperii furat de recoltă,
dar furtu-i permis şi drept la revoltă
nu are plugarul, ce şira-şi îndoaie,
se arde din zile, se îneacă din ploaie...
... îmi tot irosesc din năvala de vise,
curmate de zis, mitomane promise
şi cad la pământ secerat de prea copt,
nu-s frică la nimeni, am ziua de opt
rezervată în şirul de la săptămână
cu drept la cuvânt, fără dare de mână,
că întreg calendarul e prins în agendă,
nu-i timp de poveşti, totu-i opis, legendă
de basmele şir cu mulţimi de lovele
că legea e-n coduri cum arta manele,
pozând în eroi pozitivi, în a strânge
pe nulii ce pierd, donatorii de sânge,
de lacrimi neşterse, că-s mâini ocupate...
să ţină o lene, ce doarme în palate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!