Mă-ntorc iar în satu meu
Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Șe stăceau cu ochii-n lacrămi
Cân' veneam... să mă așcepce.
Privăsc la poarta încuniată,
La ușa sobii un' stăceau,
Îm' amincesc, cu drag, mereu
Cân' cu mine givăneau,
În grăgină sâmt mirosu,
Ge la pomii înfloriț
Șî iei îs mâniaț pă soartă,
Că ge taica-s altoiț,
Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii...
Ge pă lume s-or stâns toace.
Nișiodată nu zăuit...
Bătrânii șe m-or crescut,
Nișiodată nu zăuit...
Satu-n care am crescut.
poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștere, poezii despre copaci sau poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.