Venus
Un vis mă dizolvă
în raze
ce-și caută lumina
apoi
pictează retina
cu templul tău Venus.
Coloane ți-i trupul
care sfidează
perfecțiuni de marmură.
Brațe arcadă
mă prind
prizonier
lângă altarul
dăltuirilor care întrec
închipuiri
de meșteri pietrari.
Oarba-mi rătăcire
o îndrumi
cu strălucirea ta
planetară,
adânc încrustată
în ochii-poartă
spre universul tău
de iubire,
împlinind căutarea
pe muntele-taină
ce-l urc coborând
spre adâncuri
de vis.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Oană. [Vezi și următoarele:
- poezii despre meșteri
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre planete
- poezii despre pictură
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre iubire
- poezii despre arte plastice
- poezii despre Venus
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.