Lumea de dupa
Ies încet după ce închizi ușa aburii tăi.
Îi conduc cât pot mai repede în stradă
Am uitat că mi-am ras părul
Sunt goală
Sânii se descompun în sfere mici
Se văd mușcături de vipere pe trunchi
Pe trotuar un câine mi-a lătrat în față
Vagabond cum e
Stă cu covrigii în coadă
În spatele lui o lume stă gură cască
De foame.
Mă uit cum coboară luna
Mirată și ea
Fac repede trei cruci și-mi iau umbra acasă
Piticul de pe creier mi-a șoptit să închid fereastra.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioana Bolba. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.