Poveste de iarna
Miracol glisat în cristale
iernează târziu
lumini măcinate de clipe
imaculat
toate zăpezile care trec prin fereastră
îmi aduc aminte de acea lume
din care iarna încuia veșnicia
în tine
de cabana ascunsă între umbre
și de căldura vetrei
peste care focul
hipnotiza arderea unui timp
mocnind a mere coapte
cu gânduri amestecate
într-o cană de ceai
fierbinte
îmi ninge din priviri
o dorință.
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Raluca Oprita. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mere
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.