Despre tacere

Degete fine, tăcerea asta
Alunecam printre ele
Ca un fir
Rugăciune pe nisip
Degete fine... ea
Îmi umblă prin paşi,
Negândită
Pe un colţ de tăcere mă ascund şi eu
Cuvintele sunt în tubul cu oxigen
Nu călcaţi pe suflete!
Aici…se trăieşte
Nu calcaţi!
Aici, se visează
Plouă cu tăceri
În dimineaţa asta tandră sunt
Femeia visurilor tale
Iubită deodată cu toate tăcerile
Fiecare vers este ultimul
Apoi ecoul tacerii tale
Picură din nou
Şi din nou
NU este decat gândul meu, îmi spun
Îmbrăţisat de clipă
Şi-o aripă tăcut tăinuită-ntr-o palmă de cer
Un peticuţ de tăcere scumpă care nu se va vinde
Mângâiat de visele tale
Acum dorm
Striveşte-mă toată în tăcerea ta
Fă-mă una cu ea
Şi cu tine
Iubită, în sfârşit,
Cu toată tăcerea
Cine-şi recunoaşte poezia
Este rugat sa tacă
Şi să asculte
Mulţumim pentru contribuţie
Astăzi
Primim tăceri

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!