Ajutor absurd
Ca să urc acea scară,
Trebuie să iau cu mine...
Levierul,
Acest absurd ajutor.
Să prind îndoitura lui
De fiecare treaptă
Și mâinile să-mi sângereze
În batistă.
După ce voi fi ajuns sus,
Rănile-mi vor fi spălate
Și vindecate
De măreția cerului,
Iar sufletul schilod,
De soare oblojit.
Abia atunci voi lăsa
Din mâini levierul, batista,
Și voi putea să cânt
Cu bucuria libertății.
Dar câți nefericiți
Au, pe lumea asta,
Un levier și-o batistă?
poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre suflet
- poezii despre nefericire
- poezii despre libertate
- poezii despre bucurie
- poezii despre ajutor
- poezii despre absurd
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.