Tablou de iarna
Goliciunea iernii pare
Tristete traita-n visare
Peste tot ea stapaneste:
Case, dealuri amorteste.
Din aerul lipsit de soare
Pe pamant vor sa coboare
Mici stelute argintii
Alergand printre copii
Alba, moale si pufoasa
Peste camp e haina groasa,
Neaua acopera-ndata
Natura-mpodobita toata.
Un cantec surd se-aude
In departare, unde
Vantul matura-n cale
Fluturi albi cazuti in vale.
Adanca si misterioasa
Tacerea se asterne deasa.
Stelutele-nfloresc plapande
Pe la geamuri tremurande.
poezie de Mirela Aldea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.