Fluturi in stomac

Dimineaţa,
încă ne ţine legaţi
de rouă
cu sforile viguroase
ale viselor
de cu noaptea;
au noduri groase,
imposibil de dezlegat cu sărutări.

Peste două ore,
am reuşit să te trezesc,
gâdilându-ţi
coapsele,
necoapte,
cu puful de pe râsetele
a trei copii
şi cu aroma amăruie,
a unui fluture
de noapte
beat (de lumina dimineţii).

Apoi,
m-am aşezat la oglindă
şi am început
să-mi pieptăn genele,
încercând să le dezlipesc,
fir,
cu fir,
de pe marginile umede,
ale dimineţii;
şi
printre lacrimi verzi,
am încercat să nu te văd
cum mănânci,
lacom,
bucăţi de prăjituri,
făcute din făina roz
lăsată-n aer,
de visele noastre.
Toate.
După micul dejun
îndestulat,
mi-am legat în mănunchiuri violete,
cinci,
câte cinci
(ca să nu-mi poarte ghinion),
ţipătul de spaimă
când am văzut
cum
turma de oi,
până atunci creţe,
din părul tău
decolorat de soare,
îţi lingeau
lacome,
cu limbi lungi şi fremătătoare,
ultimele firimituri de vise,
din colţul drept
al
ochiului tău stâng.

Tot atunci,
tu,
te-ai hotărât
să stăm în pat
şi să râdem până seara.

poezie de Raluca Turliu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!