Clipe infinite - ipostaza orfică
Ce e arta fără muze?
Un pastel tăcând pe buze;
D-aia viață, d-aia moarte...
De cealaltă s-aveți parte!
Ce e sensul fără sine?...
Tot ce nu trece prin mine,
Adică un veac de moarte
Surâzândă peste toate.
De-aș păși ca voi, cu zarvă,
Aș fi dorul bătrâneții...
Mai puțini medici de gardă
În maternitatea vieții.
Nu c-aș fi cutezător,
Dar mă scald în propria boare
Și nu-s sclavul doritor
De clișee și teroare.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (8 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.