Intre timp,dorul
m-am refugiat în spațiul umbros
dintre trupurile noastre paralele
mă pregătesc în ascuns pentru lecția de dans
promisă într-o cută a zilei
într-o vară cu răsăritul fraged
întors către mine
ca un ied sărindu-mi în poală
mi-am săpat în privire fântâni
să încapă întreg
ascuțișul bucuriilor viitoare
mi-am decupat cu degetele firide în piept
să le umpli tu
cu sărutările buzelor tale sărate
cu vorbele tale rotunde
cu respirația ta dulce amară
ca mireasma portocalelor coapte
(cum zboară oare îngerii
- goi?
în noaptea de Crăciun tropical?)
să-mi spui să te aștept și te voi aștepta
va veni de bunăseamă un anotimp
cu pădurile lui refugiate pe dealuri
noi îi vom dezlega drumurile
îi vom elibera potecile
și ne vom încuia o vreme
unul într-altul
(știu
plouă între timp
la Santiago de Cuba)
nu mi-e dor
mi se zbate doar o pleoapă
sub stern
ca o aripă de flutur
poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Van. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.