Dies Irae
Cât de strǎ in sunt de țara mea
Și nici un dor nu mi-a rǎ mas
Gând rǎ u și-ntunecat
Ĩ nchide al dreptǎ ții glas.
Va fi târziu ĩ n ziua aceea
Și bântuie ĩ n calea mea,
Tǎ ceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grǎ bește, nu mai aștepta!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.