Flori de portocal
Bunicul era cu poveștile
mă iubea, chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată
se uita din fotografia veche la mine
avea la ureche flori de portocal
și o bunică încolăcită-n scaun.
Într-o noapte mi-a atins aripa dreaptă
mi-a sărutat liniștea din gene
cu pulbere de triluri mi-a povestit viața și moartea
în cameră se împleteau luminile din stradă
bunicul era om bun și camera adia toată în miros de portocali.
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Laura Soltuzu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre portocale
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre sărut
- poezii despre oameni buni
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.