Doi
chiar când rostești
Doi
parcă golul din trup
se umple,
brațele nu mai caută disperate atingere,
cucul nu-și mai cântă singurătatea.
Doi.
noi.
Tu și eu.
printre picuri de ploaie,
grei,
nu mai dansez singură.
cu fruntea lipită de geam,
nu mai aștept primăvara:
au înflorit salcâmii din sufletul meu.
hai cu mine,
noi Doi...
te voi plimba pe sub ei,
îmi vei face coroniță de flori și spini,
mireasma ne va învălui,
voi fi un alt crist
jertfit pe crucea iubirii de Doi.
Doi. Hai...
poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicoleta Iuhos. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.