Testamentul unui poet

Eu, în suflet, sunt poet.
Şi ades mi-am zis încet:
"Va veni o zi précis,
Când m-oi apuca de scris".

Viaţa mea a început
De la plugul cunoscut,
Am muncit al meu ogor,
În mireasmă de mohor.

M-am trezit în sărăcie,
Am trecut prin agonie
Şi muncit-am zi şi noapte,
Ca s-agonisesc de toate.

Să am pe pământ o casă,
Cu copii frumoşi la masă,
Să mai sap şi o fântână,
După datina străbună.

Voi ce-n urma mea călcaţi,
Vă spun, la-nceput de cale,
Nu cumva să alergaţi
Adunând averi, parale.

Bogăţie, bani, palate,
De-o s-aveţi nenumărate,
N-o să valoreze toate
Cât un nume pe o carte.

poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Votează! | Copiază!