Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
Că pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.
Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubești cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.
Normal rămîne numai restul lumii
Care să se abțină bine știe,
Vioara caldă și pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie
La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Și sus, pe unde gîndul meu e mire.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vioară
- poezii despre pian
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre roboți
- poezii despre prudență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.