Estival
E cald, e atât de cald -colant de după multă ploaie,
De-un diamant cât perla- arzând în baie de azot,
Lăsându-și topituri de raze în șarjă peste pomii-n floare,
Fierbând până și poamele... într-un pedunculat compot.
Și gâzele devin apatice de-atâta zbor, libidinoase,
Pisoii jucăuși de-o lună, stau alungiți, sleiți la umbră...
Doar rândunicile 'n survol de-asfalt încins se duc săgeți spre case
Și un câine-a săpat groapă adâncă... să-ntindă unde-i pata sumbră.
E larmă de copii pe stradă, tril neostoit, apel de guguștiuc
Mașini lucind clipocesc bitumu-aburit, atât de încins.
Echipe de meseriași își fac de lucru în soare, dup-un nuc...
S-a dus definitiv, pentru puțin, frisonu' rece... vara a învins!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre pisici
- poezii despre meserii
- poezii despre flori
- poezii despre diamante
- poezii despre devenire
- poezii despre azot
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.