Orfeu orfan
Un popor întreg de orfani, crescuți de
O mamă vitregă, ce le impune
Să înțeleagă viața în alt fel, cu
O altă minte, o altă inimă,
Să vadă cu alți ochi, ceea ce nu se
Mai poate pricepe, o prăbușire
Ce nu poate fi acceptată, viață
În perpetuă teamă, în veșnică
Renunțare la propria ființă, o
Submulțime exilată în propria țară
Intonează orfice imnuri pentru
Veșnică resemnare, Orfeu printre
Voi trăiește, orfan și gol, asemeni
Vouă, dar plin de seva pământului...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.