Nimic prostesc
Brusc lucrurile nu mai sunt vesele
Când nu-ți mai zâmbește
Vânzătoarea sau frizerul.
Dar aș vrea ca la vederea mea
Să se bucure toți, ca de soare.
Și chiar dacă sora îmi recoltează sânge din deget,
Să zâmbească în acest timp.
Nimic prostesc în a visa așa ceva.
Știu bine,
Că m-am născut pentru fericire.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.