Dorința de-a fi fericiți o clipă
Răutatea, ranchiuna și minciuna
Sunt Sahara noastră din străbuni,
Fericirea-i firul de nisip dosit
În ochii șarpelui ascuns în mărăcini.
Neprețuit în rame-i orizontul,
Pașii noștri îngenunchind vertebre
Caută liniștea promisă de divin,
Dar ne duc în umbrele tenebre.
De pretutindeni adunăm speranță
În sudoarea frunții de griji încrețită,
La poarta universului stă moartea,
Cu măru-i otrăvit ne bagă în ispită.
Pătrundem iarăși în imensa Sahară,
Cu ciurul sufletului și-al lacrimii sortăm
Dorința de-a fi fericiți o clipă
Și de-o găsim, pe loc, de ea uităm!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.