Ninge în miez de primavară
Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.
Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoși.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuși se joacă doi copii voioși.
Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton și moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.
Dar iată, fulgii se topesc
Și se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreț
Și arde din nou ca o văpaie.
poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre verde
- poezii despre trenuri
- poezii despre rai
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.