Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare
Apoi eu l-aș lăsa agale
La pas domol, ca sa ajungă
La inimă și mai departe
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări în rătăcire
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.