O lumină

De ce plângi, când toţi dau în tine?
Nu-ţi fie teamă, căci Eu sunt mai tare!
Eu te-ntăresc şi-ţi vin în ajutor
Cu dreapta Mea biruitoare!

De ce te ruşinezi de-al Meu Cuvânt?
Vrei ca şi Eu să fac la fel?
Tu spune lumii despre Mine
Şi despre-al mântuirii ţel!

Tu ştii că ziua e aproape,
Tu ştii că ceasul e târziu...
Adu şi-azi lucrători în vie
Căci am răsplata, şi-S pe drum!

Eu ştiu că-n jur e multă ură;
Eu ştiu că eşti de toţi lovit...
Dar ce aştepţi de l'astă lume?
De lume, nu poţi fi iubit!

Eu n-am nevoie de-o lumină
Într-un mănunchi strălucitor de raze..
Eu am nevoie de-una care
Să lumineze-n bezna mare,

Ca cei ce sunt pribegi prin lume,
Să vadă clar a ta lumină,
Şi-atunci, păşind pe-ngusta cale,
Încrezători la Min' să vină!

O, dac-ai şti ce-adânc pătrunde
În Mine, mila pentru cei pierduţi,
Şi cîte lacrimi, fără număr,
Printre suspine Mi-au căzut,

N-ar sta nepăsători nicicare,
Ci mulţumind de al Meu har,
Cît mai e timp, ar semăna-n ogoare
Sămânţa bună, al Meu Cuvânt.

Deci, nu te-uita cu-ngrijorare
La valurile ce s-au ridicat
Ci aminteşte-ţi că te-am pus pe stâncă!
În noapte, fi la toţi un far!

Fi treaz, copilul Meu, întruna,
Şi fi ca servii Mei, curat.
Nicicând să nu te-nşele lumea!
Înţelepciunea Eu ţi-am dat!

Eu te iubesc, şi vreau să ştii
Că-ţi port de grijă ne-ncetat.
Iar de te mai apasă griji,
La cruce, toate să le laşi.

Am pus în tine gândul veşniciei,
Şi-am oglindit în ochii tăi chiar cerul...
Te-am făurit cel mai frumos din toate,
Cu-atâtea daruri, Eu te-am înzestrat!

De-aceea, fi curajos şi luptă!
Nicicând să nu te laşi înfrânt!
Să iei în mână a Cuvântului sabie,
'Nainte mergând pe cărare
Cântând.

poezie de Andrea Kasznel (20 octombrie 2016)
Adăugat de Andrea Kasznel
Votează! | Copiază!