Marasm de toamnă
Afară-i frig, eu mă întind pe gânduri
Citind din cartea negrei amintiri,
Aștept un semn, aștept să mă inspiri
Bătut de dor, culcat pe-un pat de scânduri.
Cu ochii tăi ce izvorăsc zâmbiri,
Și gura ta ce freamătă în cânturi,
Cu steaua ta din suflet pe pământuri
Mă-nalți în vis, marasmul mi-l răsfiri!
Ideea de a te citi-n priviri
Odată cu privirea nopții cade.
Mă uit pe geam și plouă cu-amintiri,
Dar tu din balul serii înstelate
Nu curgi ca valul rece de gândiri.
Și plouă iar, cu ape și cascade...
poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.