Între ziuă și noapte
Se stinge soarele
În nostalgia înserării,
Și sufletu-mi dispare
Pe-aripi de vânt hoinar.
Simt muzici în surdină
De harpe și uitare,
Nu vreau să vină noaptea.
Să te visez mai rar.
Contur neterminat al nostalgiei
De trupuri dezvelite de iubiri,
Tandrețe limitată
De zorii ce-or să vină,
Suspinele cascadă
Le șterg din amintiri.
Trec poarta de lumină,
În zori de zi e soare.
Găsesc ocean de zâmbet
În universul meu.
Tăceri lămuritoare,
Clipe ce nu-s fugare
Și înțeleg povestea...
În mine ești mereu...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.