Podul de flori
poezie dedicată românilor din stânga Prutului
Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.
Au venit lacrimi
și l-au luat.
Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,
se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,
Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i șoptește:
- Sunt schiță de pod!...
Sunt schiță de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,
floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.
Sunt schiță de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă șoptesc:
"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".
poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Cornelia Ionascu [din public] a spus pe 27 martie 2017: |
| Excelenta ideia de a crea prin poezie, gandurile romanilor legate de parti ale Romaniei disparute de pe harta tarii |