Improvizare
Tu, omule, cu destinul tuns chilug
Și zilele destrămate până la secunde,
Te spintecă lăuntric un țipăt prelung
Dar cine-l aude?
Îmbrăcat în hamuri ca un cal de rasă
N-ai tras nici o brazdă, nici plug n-ai văzut.
Peste sânul zării liniștea rămasă:
Ai tăiat o hrincă, cerul ai vândut.
Ai lovit în horă, de-au rămas în sat
Brațele de ceară într-un cerc restrâns
Mai încing un dans ca pe un oftat:
Viața mi-e durerea după care-am plâns.
Câți suntem la număr? Cât ne-om ține oare?
Să nu dăm gândirea să ni se repare
După "bunul simț" al vre-unui ghid
Care-n loc de inimă și-a-nălțat un zid.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.