spirale violet-aurii
așa de tare și
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subțiri, subțiri
teiubescuri zvelte
tu nici nu știi
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
și plângeam de cât amar
ți-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îți căutam mort fiind fruntea
să-ți spun în culori că
te aștept într-o viață viitoare
mai bun
mai puțin susceptibil
și la fel de
iubibile viețile tale să le slujesc, tu nu,
tu aruncai batiste în urmă
jurai să nu te mai naști dacă
tot trebuie să mor atâta
Secunda în care scriu aici
te întoarce
în secunda care va veni și tot așa!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.